Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

V is from Venice

Posted on

Ce ai spune de mai mult de o suta de insule construite si legate intre ele cu ajutorul unor poduri mititele care impreuna sa alcatuiasca un fabulos oras labirint? Stradute inguste pana la 53cm latime, unde nu vezi niciodata biciclete sau autoturisme.  Sau, sa reformulez:

Tu, ce parere ai despre Venetia?

Daca ar fi sa intram in Venetia dinspre mare, nu am stii exact in ce an ne aflam…In oras nu exista sosele decat o multime de stradute inundate si legate intre ele prin mici poduri. Cladirile au o arhitectura a unei epoci de mult trecute si nu exista imobile nou construite. Farmecul orasului e dat de arhitectura sa, si in special de faptul ca, cu exceptia barcilor nu exista alte mijloace de transport. Nu e prima oara cand ajung in Venetia, dar de fiecare data vreau sa gasesc ceva nou. In ultimul timp, ma atrag obiectivele mai putin cunoscute si sunt interesata sa leg amintirea vizitei mele de o poveste a locului, sau sa cunosc orasul din ce imi transmit locuitorii lui.

Am dedicat Venetiei o dupamasa tarzie si o zi calduroasa de weekend din iulie, motiv pentru care, nu am avut un program prestabilit. Ne-am lasat imbratisati de sutele de stradute atunci cand am pornit pe jos prin spatele cladirilor catre Piazza San Marco. Faptul ca s-a inserat, aglomeratia de turisti a disparut, soarele s-a domolit si am putut sa ne bucuram de plimbarea noastra. Localnicii au iesit la iveala, gondolierii isi “puneau la odihna” minunatiile de 600 kg, restaurantele se aglomerau intr-un mod italian, in timp ce buticurile se goleau si asteptau ora inchiderii. Numarul de turisti era rezonabil. Imi venea sa pozez fiecare podulet, fiecare canal si orice usa care se termina in apa. Cu siguranta, daca doresti poze de pinterest trebuie sa te incadrezi undeva in intervalul 20:00 – 06:00 diminieata, asta daca nu vrei sa ai in cadru si alte persoane. La 07:00 se deschid primele cafenele. Pe atunci sesiunea foto ar trebui finalizata cu succes, ca sa te poti bucura de o cafea italiana in picioare, lucru care te va integra perfect printre localnici.

Pe parcursul plimbarii catre Piazza San Marco, am descoperit cateva gradini secrete ale palatelor asezate central, cu un design superb, multe din ele find gazda unor expozitii de arta contemporana si moderna. Povestea fiecarei cladiri de-a lungul apei, te poarta nostalgic intr-o era a romantismului si a perioadei in care masca era singurul mijloc prin care nu se mai distingea clasa sociala. Puteti opta inca de acasa pentru a rezerva un tur privat al gradinilor secrete din Venetia, sau puteti opta pentru un tur privat al locurilor frecventate de Cassanova. (informatii suplimentare aici & aici )

In timp ce inaintam destul de greu catre San Marco, intr-o piazzeta mica, sub forma unui patrat gol intre cladiri, se afla o fantana clasica care in prezent are strict rol decorativ. Pe moment, mi-a adus aminte de Romania, unde fantanile inca sunt folosite in mediu rural in numar destul de mare. Apropiindu-ma am avut placerea de o cunoaste pe seniora Martina – o tanti in varsta de 80 ani – locanica veterna in laguna. Era in drumul ei spre casa de la biserica ajutata de o nepoata, pe langa faptul ca se deplasa cu ajutorul unui cadru metalic. Sunt aproape 15 ani de cand nu a mai iesit din La Serenissima (cu execptia vizitei la spital acum cativa ani) si confirma ca aici si-a petrecut toata viata. S-a obisnuit in Venetia. Pentru ea aqua alta (fenomenul prin care nivelul apei trece de cotele normale şi inundă oraşul) e un stil de viata si marturieste ca desi ii este foarte greu sa se deplaseze din cauza treptelor si a podurilor care sunt la tot pasul, ramane fidela acestui loc pana la moarte.

Am ajuns si in punctul cel mai important si mi-am dat seama ca timpul inseamna prea putin intr-un oras atat de artistic, de aceea Piazza si bazilica San Marco sunt simbolurile orasului astazi la fel de mult precum in trecut, si  reprezinta împreuna cu Palatul Dogilor sau Puntea Suspinii un punctul de plecare ideal pentru un tur al orasului.

Am plecat pentru prima data catre Burano, pentru ca auzisem de de fiecare data despre micuta insula colorata aflata la vreo 30 minute de mers cu barca din San Marco. Contrar palatelor de pe Canal Grande, in Burano am gasite o arhitectura simpla, asemeni unui sat pescaresc, dar cu cladiri viu colorate in culori precum albastru pal si rosu, verde smarald, galben aprins, liliac sau roz. Un spectacol de culori acompaniat de barcute simple cu putini spectatori mult mai real locuit. Acolo am trecut prin fata lui Gatto Nero (Pisica Neagra) – un restaurant autentic – contrar multelor restaurante ( venetiene doar cu numele si adresa), unde se pot servi specialitati locale. Restaurantul e mai mult decat un business local autentic, e povestea unui baiat care a vrut sa studieze muzica dar care a sfarsit prin a-si transpune talentul la altii in farfurie. Si credeti-ma, nu stiu cum ar fi compus ori cantat, dar de gatit atinge toate gamele culinare! Chiar daca este recunoscut de departe pentru cel mai bun risotto, am ales in graba, fiind cu micul gondolier alaturi(Ezra), o portie de creveti pajiti deliciosi, foarte crocanti la exterior insa suculenti in interior. Daca stati mai mult pe insula merita sa testati un platou de fructe de mare bogat in scoici și crema delicata de mantis, homar cu tagliatelle sau tiramisu de casa facut din mascarpone dulce cu biscotti friabile.

Deja eram intr-o mica intarziere specifica noua, si am pornit catre Venetia. La intoarcere am optat pentru plimbarea pe Canal Grande al vaporetto, pentru poze si palate, si in special pentru ca, asa cum spun localnicii,

“Veneţia se vede cel mai bine din apa”.

Fiecare percepem comoara de pe apa altfel, si cu siguranta avem planuri diferite, iar eu, vreau de fiecare data, sa descopar aici o poveste, viata unui venetian autentic, bucataria clasica italiana, stradutele mai putin populare si populate, cladirile cu adevarat locuite, obieciurile care se mai pot pastra, artistii actuali ai orasului, terasele nemodernizate, putinii locatari care scad la numar anual.

Probabil ca in jurul anului 2030 nu voi mai putea avea aceste pretentii, deoarece estimarile arata ca undeva dupa acesta perioada, orasul numit de italieni La Serenissima, nu va mai fi “locuit” decat de turisti, desi eu sper, ca aceasta urbe fabuloasa, sa fie asa cum e inscriptionat de 1400 de ani pe zidurile palatului ei:

“niciodata abandonata”…

*** Daca doriti un loc romantic unde sa va cazati in Venetia, sugestiile le gasiti aici:

https://www.myholidayguru.co.uk/travel-magazine/romantic-accommodation-venice/

*** Daca cautati o cafea buna in Venetia,va recomand sa treceti pe la Torrefazione Cannaregio, detalii aici:

http://www.torrefazionecannaregio.it/

***Daca va place romantismul literar, puteti opta pentru A Venetian Affair , cu detalii aferente aici:

https://www.goodreads.com/book/show/391048.A_Venetian_Affair

 

No Comments Yet.

What do you think?