Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Toamna se Culeg Strugurii si se Poarta Mult Galben

Photos by Alexandra Burtic

23 de grade plutesc in aer…

In rochia galbenă, pășesc alene printre rândurile de vie asemeni trecerii timpului, cu palma încercând să ating cât mai multe frunze. In mers, soarele imi acoperă fața periodic atunci când întrezărește câte un colț lăsat liber prin vița de vie. În bătaia razelor de soare, boabele strugurilor capătă nuanțe de lila și roze în interiorul cărora se zăresc sâmburii sau inima lor. Pentru o clipă, închid ochii și  Toscana e tot ce vreau, ca să am o toamnă perfectă.

Mereu mi-am dorit câteva fotografii în vie. Ce aș putea alege mai bine, pentru această aventură decât o rochie lungă dintr-un material fluid care să plutească în urma mea? Cu un batic și o pereche de cercei lungi  încerc să îmi conturez my italian dream. Îmi amintesc că:

De când mă știu iubesc să îmi culeg singură strugurii. Iubesc vița de vie. Frunzele ei în formă de stea, ciorchinii de struguri care stau agățați pe vița, ca niște bijuterii mari și prețioase, în timp ce, rândurile ei lungi și drepte se întind pe deal în jos, precum un labirint parfumat în care aș putea rătăci în fiecare toamnă căutând iubirea.

Imi aleg un rând după instict și caut un loc de unde să încep. Indisciplinat și  fără să țin cont de reguli, mă așez undeva către mijoc încep să rup câte un ciorchine care se potrivește în coșul meu dar mai ales în povestea mea.

Sporadic se aude câte o mașină care trece pe dealul de vis-a-vis în timp ce vântul foșnește frunzele căzute de pe rândurile alăturate. Intind mâna să rup un ciorchine din interior, când, deodata mâna mea e atinsă de o altă mână de pe rândul de lângă. Speriată strig aproape mut, și luând mâna ca din foc, ma ridic, și o iau la fugă pe culoar în jos fără să mă uit înapoi , lasand coșul si ciorchinele impraștiat în iarbă.

In gând îmi trec zeci de înrebări și scenarii astfel că îmi propun să intru pe un alt culoar, ca să mi se piardă urma. Inainte insă, mă uit in spate, să văd totuși dacă văd pe cineva. Nimic… Alergam cu capul întors în urma mea și cu inima in fața deoarece aveam impresia că o să îmi sară afară din piept de teamă, când dintr-o dată rândul meu s-a terminat și luând-o la dreapta am dat de pământ cu el. Căzută neașteptat în brațele lui, îmi șoptește zâmbind: Credeai că o să scapi de mine?

Era Filip. Venise la vie cu o bucată de pecorino și una de gorgonzola așezate în pălăria mea uitată acasă. Se întâmpla acum 5 ani, exact în 16 octombrie nu departe de locul unde am făcut aceste poze…

Toamna se culeg strugurii și acesta este al meu modo di vivere

Din mijlocul rândurilor de vie,

Alle

***FACTS: Am citit recent că in martie 2007 un grup de cercetători australieni au descoperit faptul că mutaţii independente şi extrem de rare ale două gene de struguri roşii produc o singură viţă-de-vie albă, care este părintele tuturor varietăţilor de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit aceste mutaţii, majoritatea fructelor ar fi rămas roşii, iar astăzi nu am fi putut savura parfumul şi gustul vinului alb…


wearing:

dress

h&m necklace & bandana & hat

emanuel ungaro earrings

 

No Comments Yet.

What do you think?